Intro

Avand convingerea ferma ca nu am nimic de transmis, dar pot sa scriu la greu, m-am hotarat sa devin blogger.  Bun argumentul, nu?

Parea mai usor cand aveam doar planuri.  Acum, m-am trezit cu un blog creat si fara nicio idée. Trebuie sa recunosc, insa, ca e o senzatie tare, cea de a sta in fata laptopului, fumand tigara dupa tigara si asteptand inspiratia. Ma face sa ma simt ca un scriitor. Pacat ca e zi afara, altfel, as fi stat la lumina lumanarii si as fi scris pe o coala de hartie, cu stiloul. Asa as fi fost, macar pentru o noapte, ca Mircea Eliade. Ce-I drept, ca un Mircea Eliade fara rezultate, dar ar fi fost maximum de apropiere intre mine si el. Nici macar nu stiu daca el fuma, sau daca scria la lumina becului electric sau a lumanarii, dar asa imi place sa cred.

Bat campii, stiu, dar m-am plictisit de a-I bate doar in mintea mea. Spun toate lucrurile astea de la inceput pentru a fi sigur ca am avertizat pe toata lumea ca nu o sa gaseasca nimic interesant aici, sau daca o sa gaseasca, o sa fie pura coincidenta. Asta s-ar putea intampla doar daca as avea o zi mai proasta din punct de vedere al inspiratiei.

Acestea fiind spune, va urez “Bun venit” pe blogul unde o sa bat eu, plictisitorul de serviciu, campii si va spun de pe acum ca nu imi asum responsabilitatea pentru pierderile de timp ale eventualilor cititori, fieacare este responsabil de cum isi pastreaza cel mai de prêt bun pe care il are.